KOVER MONICA MOLDOVAN MIHAELA
OPREA EVA MAGDALENA MANEA ADINA
VESA MARIA RAMONA (coord.)
Cartea tactilă – metodă de stimulare a sensibilității tactil-kinestezice
(ghid însoțitor al cărții tactile Thinking Globally, Learning Together)
The tactile book – method of tactile-kinesthetic stimulation
(accompanying guide for Thinking Globally, Learning Together tactile book)
Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicație[comunicare] reflectă numai punctul de vedere al autorilor iar Comisia nu poate fi considerată responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor conținute de aceasta .
This project has been funded with support from the European Commission. This publication [communication] reflects the views only of the authors, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein./ held responsible for any use of the information contained therein.
Oradea 2016
ISBN.....................
Autori (în ordine alfabetică):
• Kover Monica , profesor, CSEI Cristal Oradea, membru în echipa de proiect
• Manea Adina, profesor, CSEI Cristal Oradea, membru în echipa de proiect
• Moldovan Mihaela, profesor, CSEI Cristal Oradea, membru în echipa de proiect
• Oprea Eva Magdalena, profesor, CSEI Cristal Oradea, membru în echipa de proiect
• Vesa Maria Ramona, profesor, CSEI Cristal Oradea, coordonator proiect
Prefață:
Referent științific: prof. Vese Alina, inspector pentru educație specială, ISJ Bihor
Prof. Lezeu Rodica, director CSEI Cristal Oradea
*Publicație/ ghid ce însoțește cartea tactilă Thinking Globally Learning Together al cărei prototip a fost creat de profesorii din școlile partenere în timpul activității de predare/învățare/formare găzduită de CSEI Cristal Oradea în perioada 7-11 martie 2016
Authors (in alphabetical order):
• Kover Monica, special education teacher, CSEI Cristal Oradea, project team member
• Manea Adina special education teacher, CSEI Cristal Oradea, project team member
• Moldovan Mihaela, special education teacher, CSEI Cristal Oradea, project team member
• Oprea Eva Magdalena, special education teacher, CSEI Cristal Oradea, project team member
• Vesa Maria Ramona, teacher, CSEI Cristal Oradea, THINKING GLOBALLY, LEARNING TOGETHER Romanian coordinator
Preface:
Scientific reviewer: Alina Vese, special education inspector , Bihor County School Inspectorate
Lezeu Rodica, head teacher, CSEI Cristal Oradea
*Publication/brochure accompanying Thinking Globally, Learning Together tactile book created by teachers from partner schools during teaching/learning/training activity hosted by CSEI Cristal Oradea , 7th-11th March 2016
Prefață
Prin implicarea în proiecte de tip Erasmus+ CSEI Cristal Oradea beneficiază de motivația sporită a profesorilor împreună cu creșterea corespunzătoare a nivelelor de interes și reușită școlară ale copiilor. Cunoașterea diferitelor practici în școlile europene și găsirea de soluții comune unor probleme comune din domeniul educației speciale motivează aplicarea de noi strategii . Reuniunile cu colegii din diferite țări europene sunt o oportunitate de a cunoaște alte sisteme educaționale și metode de predare ce pot inspira inovația în școală în domeniul învățării personalizate și adaptării curriculare în beneficiul copiilor cu cerințe educative speciale.
Cartea tactilă Thinking Globally, Learning Together al cărei prototip a fost creat în colaborare de către profesori din cele 7 țări partenere ale proiectului cu același nume este un exemplu excelent de produs final al unui proiect european. Crearea sa a mobilizat energiile celor implicați iar munca în echipă a generat un rezultat intelectual valoros în munca de recuperare cu copiii cu CES.
Atingând câteva teme de interes (particularităţi ale percepţiei și explorării tactile la persoanele nevăzătoare, utilizarea cărților tactile la copiii cu deficiență de vedere și deficiență senzorială multiplă, principii de bază în crearea cărților tactile) prezentul ghid completează cartea tactilă oferind sugestii de utilizare și exploatarea a acestui tip de carte de către cadre didactice care activează în învățământul special și nu numai. (studenți la specializări psiho-pedagogice, părinți etc.)
Răspunzând nevoii centrale a proiectului și anume aceea de a revizui elementele de curriculum personalizat aplicate în școlile partenere, suntem siguri că această lucrare va contribui la îmbunătăţirea calităţii şi a eficienţei actului educativ în aceste școli și nu numai.
prof. Vese Alina,
inspector pentru educație specială, ISJ Bihor
prof. Lezeu Rodica,
director CSEI Cristal Oradea
Preface
Through involvement in projects such as Erasmus + CSEI Cristal Oradea benefits from increased teacher motivation with a corresponding increase in educational attainment levels and interest of children. Knowing the different practices in European schools and finding joint solutions to common problems in special education motivates the implementation of new strategies. Meetings with colleagues from different European countries are an opportunity to know other educational systems and teaching methods that can inspire innovation in the field of personalized learning in school and adapted curricula for the benefit of children with special educational needs.
Thinking Globally, Learning Together tactile book whose prototype was created jointly by teachers from the seven partner countries of the project is an excellent example of a final product of a European project. Its creation has mobilized the energies of those involved and the international teamwork generated valuable a intellectual result useful in the recovery work with SEN children .
This guide touches several topics of interest (peculiarities of perception and touch exploration for blind people , the use of tactile books for children with visual and multiple sensory impairments, basic principles in creating tactile books) and complements the tactile book offering suggestions for use and exploitation of this type of book by teachers working in special education and other intersted persons (students, parents etc.) .
Because they meet the central need of the project namely to revise the elements of individualised curriculum applied in partner schools, we are confident that this publication and the tactile book will contribute to improving the quality and effectiveness of the teaching in these schools and beyond.
Vese Alina, special education inspector,
Bihor county inspectorate
Lezeu Rodica, head teacher, CSEI Cristal Oradea
Introducere
”Cartea tactilă – metodă de stimulare a sensibilității tactil-kinestezice” este un auxiliar didactic ce însoțește cartea tactilă Thinking Globally, Learning Together, produs final al proiectului Erasmus+ cu același nume, carte al cărei prototip a fost realizat în colaborare de către profesori din cele 7 țări partenere în timpul activității de formare găzduită de CSEI Cristal Oradea, România.
Creat de cadre didactice ale CSEI Cristal Oradea cu experiență în activitatea cu copiii cu deficiențe senzoriale și senzoriale multiple, ghidul urmărește să ofere câteva direcții clare în ceeea ce privește utilitatea, modul de concepere și folosire a cărților tactile.
În martie 2016 reprezentanţi ai şcolilor partenere din 6 instituții de învățământ special europene (LAKESIDE SCHOOL Welwyn Garden City Anglia , Special School 'Dr. Petar Beron'Dobrich Bulgaria , SBSO De Mast Merksplas Belgia, Specjalny Ośrodek Szkolno-Wychowawczy w Leżajsku Polonia, C.E.E. PROA Caceres -Spania şi ÖZ-DE-BİR Özel Eğitim Uygulama Merkezi Turcia ) au participat la activitățile de formare oferite de CSEI Cristal Oradea în cadrul parteneriatului strategic Erasmus+ ,,Thinking Globally, Learning Together’’ 2015-2018. Tema centrală a întâlnirii a consitituit-o intervenția educațională personalizată la copiii cu deficiențe senzoriale și senzoriale multiple.
În cadrul activității au fost abordate atât aspecte teoretice ale problematicii deficiențelor senzoriale și senzoriale multiple precum şi aplicaţii practice: studii de caz, activităţi demonstrative, realizarea în comun a unor planuri de intervenţie personalizată etc.
Programul de formare s-a finalizat cu o activitate de tip workshop pentru realizarea de către participanții din țările partenere în proiect (21 de profesori oaspeți și 5 profesori români) a prototipului unei cărţi tactile, stimularea tactilă timpurie constituind un aspect important în activitatea cu copii cu deficiențe senzoriale și senzoriale multiple. Acest lucru este cu atât mai important cu cât resturile de vedere sunt foarte mici sau copilul este total nevăzător, deoarece informaţia care se pierde datorită incapacităţii de recepţionare pe cale vizuală se compensează pe cale tactilă, auditivă, olfactivă şi gustativă.
Cadrele didactice participante au fost repartizate prin intermediul unui joc în 4 echipe de lucru internaționale. Formatorii CSEI Cristal au prezentat un material despre cerințele tehnice și utilizarea cărților tactile, iar apoi au oferit participanților indicații despre sarcinile de lucru și anume realizarea unei pagini dintr-o carte tactilă pe tema anotimpurilor destinată copiilor cu deficiențe senzoriale și senzoriale multiple de vârstă preșcolară și școlară mică.
Participanților li s-a pus la dispoziție o gamă variată de materiale de lucru, au avut ocazia să interacționeze, să se susțină și să se sprijine reciproc și în privința ideilor, a direcționării activității spre atingerea obiectivelor dorite și conștientizării strategiilor greșite. Prin confruntarea unor idei diferite echipele de lucru internaționale au generat și mai multă inovație și creativitate.
În finalul activității produselor muncii celor 4 grupuri de profesori au fost ,,evaluate’’ de doi copii din clasele primare pentru copii nevăzători și deficiențe senzoriale multiple. Aceștia au oferit echipelor un feed-back imediat în privința eficacității muncii lor și a aspectelor care trebuiau corectate.
Ulterior, după efectuarea modificărilor necesare, prototipul cărții tactile realizate în colaborare a fost reprodus în mai multe exemplare cu ajutorul unei firme specializate și va fi oferit atât școlilor speciale partenere din proiect (care la rândul lor o vor putea reproduce) cât și altor școli speciale din comunitatea locală pentru a asigura astfel exploatarea rezultatelor proiectului.
Prezentul ghid însoțește deci cartea tactilă produsă, dorind să aducă celor interesați câteva sugestii de folosire și realizare a acestor cărți în scopul transmiterii de idei și concepte noi precum și a favorizării interacțiunii cu copilul cu deficiențe senzoriale și senzoriale multiple.
Introduction
This guide accompanies the Thinking Globally, Learning Together tactile book, a final product of the Erasmus + project with the same name. The tactile book’s prototype was developed jointly by teachers from the partner countries during the learning/teaching/ training activity hosted by CSEI Cristal Oradea, Romania. Created by teachers of CSEI Cristal Oradea experienced in working with children with sensory and multisensory impairments, this guide aims to provide some clear direction in the design and use of tactile books.
In March 2016 the representatives of partner schools from six European special education schools (LAKESIDE SCHOOL Welwyn Garden City, England; Special School 'Dr. Petar Beron'Dobrich ,Bulgaria; Merksplas SBSO De Mast, Belgium; Specjalny Szkolno-Wychowawczy Ośrodek w Leżajsku, Poland; CEE PROA Caceres , Spain and ÖZ-DE-BİR Özel Eğitim Merkezi Uygulama , Turkey) participated in training activities offered by CSEI Cristal Oradea within the strategic partnership Erasmus + Thinking Globally, Learning Together (2015-2018).
The central theme of the meeting was the personalized educational intervention for children with sensory and multisensory impairments. During the activity they were discussed issues both theoretical aspects of sensory deficiencies and practical applications: case studies, demonstrations, joint implementation of individualized intervention plans, etc.
The training program was completed through a workshop-type activity. The participants, 21 teachers from the partner countries and 5 Romanian teachers, created together the prototype of a tactile book. This theme was chosen because early tactile stimulation is an important aspect in working with children with sensory and multisensory impairments. This is all the more important as the remnants of view are very small or the child is totally blind, because the information is lost due to the inability of receiving visually stimuli and must be compensated through tactile, auditory or olfactory ways.
Through a game the participants were divided into four international teams. The trainers from CSEI Cristal presented the technical requirements and the ways to use a tactile book. They gave participants suggestions on the work tasks.
Each group had to create a page on seasons theme for children with sensory and multisensory impairments (preschool and elementary school level).
A wide range of working materials were provided and the group members had the opportunity to interact, to support and assist each other to share ideas, targeting towards achieving the desired objectives and awareness of wrong strategies. By confronting different ideas, international work teams have generated greater innovation and creativity.
The pages produced during the workshop were evaluated with the help of two children in primary school ( blind and MSI). They offered to participants immediate feedback on the effectiveness of their work and the issues to be resolved.
Later, after making necessary changes, the prototype of the collaborative tactile book was reproduced in several copies (with the help of specialized companies) and will be offered both to special schools partners in the project (which will be able to reproduce it also) and other special schools the local community in order to ensure exploitation of project results.
This guide accompanies the tactile book wanting to bring to those interested some suggestions for the use and implementation of these books in order to transmit ideas and concepts and to promote interaction with the child with sensory and multisensory impairment.
Câteva particularităţi ale percepţiei și explorării tactile
la persoanele nevăzătoare
În lipsa vederii sau în cazul unor deficienţe grave de vedere copilul va face apel la modalităţile senzoriale rămase intacte pentru a da sens lumii înconjurătoare şi a avea acces la aceasta. Vederea ne ajută să integrăm alte modalităţi senzoriale şi să înţelegem semnalele senzoriale pe care le primim. Un copil văzător poate privi jucăria în timp ce o pipăie şi poate auzi zgomotul pe care îl face atunci când o manipulează. În lipsa vederii este mult mai dificil să aduni la un loc toate impresiile: legate de formă, dimensiune, material, etc. pentru a ţi forma o imagine unitară. Odată cu trecerea timpului însă persoana nevăzătoare capătă tot mai multă experienţă perceptivă şi învaţă să dea sens experienţelor senzoriale. Analizatorii valizi, se specializează, ajungând prin experienţele repetate să fie tot mai bine folosiţi.
În lipsa vederii obiectele sunt explorate preponderent pe bază tactil-kinestezică, „din aproape în aproape”, parte cu parte. Pe baza explorării tactil-kinestezice, se formează imaginea perceptivă, imaginea obiectului perceput, care va servi formării reprezentărilor şi recunoaşterii ulterioare a obiectelor percepute. Specificul percepţiei tactil-kinestezice va da şi specificul reprezentărilor. Se vorbeşte mereu de imagine tactil-kinestezică pentru că tactul pasiv este impropriu formării imaginii unitare a obiectului, informaţiile rămânând izolate. Orice informaţie tactilă implică contactul cu obiectul. În acest fapt constau atât avantajele cât şi dezavantajele atingerii. Avantajele se referă la faptul că prin simţul tactil-kinestezic se obţin informaţii privind atât forma spaţială, cât şi calitatea suprafeţei, material, temperatură, elasticitate, greutate, flexibilitate, care depăşesc cu mult impresiile care se pot obţine prin observaţie vizuală. În plus, simţul tactil funcţionează independent de lumină. În cazul obiectelor accesibile mâna dominantă realizează explorarea iar mâna subdominantă susţine de obicei obiectul. Degetele arătător şi mijlociu realizează iniţial o explorare globală pentru ca apoi să se realizeze o investigare amănunţită. Degetul mare, degetul arătător şi degetul mijlociu formează un fel de compas care asigură percepţia amănunţită a obiectelor: detalii, punctele de maximă valoare informaţională (colţuri, curburi, muchii, unghiuri, etc.). Dezavantajele se referă la faptul că multe lucruri sunt inaccesibile (corpurile cereşti, orizontul), altele sunt prea mari (clădirile, munţii), altele sunt prea mici sau prea fragile (o furnică, un fluture, un fulg de zăpadă), pentru a fi observate prin atingere. De asemenea, obiectele în anumite condiţii (obiectele în mişcare), anumite fenomene legate de obiecte (arderea, sau fierberea) şi lucrurile care nu au formă prin ele însele şi care trebuie ţinute în anumite recipiente (mercurul din termometre), nu pot fi observate tactil.
În aceste condiţii, unele percepţii asupra obiectelor vor fi mai sărace, mai lacunare, mai imprecise, lucru care se va reflecta şi în specificul reprezentărilor. Capacitatea de reprezentare este una dintre cele mai importante manifestări ale activităţii mintale. De multe ori se întâmplă ca persoanele nevăzătoare să-şi formeze reprezentări neadecvate în ceea ce priveşte trăsăturile obiectelor, mai ales în ceea ce priveşte trăsăturile spaţiale ale acestora. Alteori, partea ia locul întregului, caz în care este vorba de o reprezentare obiectivă, dar fragmentară, lacunară. „Fiecare obiect este asociat în mintea mea cu calităţile tactile care, combinate în nenumărate feluri, îmi dau sentimentul de putere, frumuseţe sau incongruenţă” spunea Helen Keller. „Degetele mele nu pot, desigur, aduna impresiile întregului dintr-odată. Dar simt părţile şi mintea mea le pune împreună. Mă plimb în jurul casei atingând obiect după obiect, înainte de a-mi forma o idee asupra întregii case. Nu este o imagine completă, ci doar o mulţime de impresii asupra obiectelor care, odată ce ajung la mine sunt disparate şi izolate. Dar mintea mea este plină de asociaţii, senzaţii, teorii iar cu ele se construieşte casa.” (Keller, 1908).
Simţul tactil-kinestezic şi capacitatea de a interpreta informaţii pe bază tactil-kinestezică se dezvoltă prin experienţă şi exerciţiu. Pentru a creşte capacitatea de discriminare şi în scopul acumulării de cunoştinţe trebuie să fie manipulate variate texturi şi multiple dimensiuni ale aceleiaşi clase sau categorii. Deprinderile de discriminare tactilă şi de manipulare kinestezică se vor dezvolta mai rapid odată cu utilizarea limbajului. Cuvintele dau semnificaţie obiectelor şi activităţilor copilului nevăzător în aceeaşi manieră în care semnificaţia este furnizată copilului văzător prin vedere. Manipularea obiectelor permite copilului nevăzător de a câştiga deprinderi de inspecţie manuală, care sunt imperative pentru formarea conceptelor (Barraga, 1973). Legat de dezvoltarea tactilă, se spune că nu este niciodată completă, încheiată.
Cărţile tactile reprezintă un mijloc de dezvoltare la copilul nevăzător a sensibilităţii tactile, un mijloc de pregătire în vederea recunoaşterii cuvintelor scrise în Braille. În acelaşi timp, cărţile tactile pot constitui un mijloc de cunoaştere a lumii printr o modalitate iconică. Pentru ca învăţarea să fie completă trebuie să se treacă de la modalitatea activă (care presupune contactul direct cu obiectele), la cea iconică (bazată pe imagini) şi abia apoi la cea simbolică (bazată pe cuvinte şi alte semne convenţionale) (Marinache, C., 2008). În literatura de specialitate se subliniază importanţa modalităţii iconice în învăţare, subliniindu-se că omiterea ei duce la formarea unor reprezentări sărace şi la dezvoltarea incompletă a sensibilităţii tactil-kinestezice (Preda, V., Cziker, R., 2004).
Conceperea unor materiale tactile eficiente implică problema descoperirii cantităţii optime de informaţii pe care să o „afişezi”. Prea puţină, crează un gol în încercarea de a prelucra, iar prea multă generează confuzie sau „bruiaj tactil” (Barraga, 1973).
Studii diverse asupra persoanelor nevăzătoare sugerează modalităţi de a face imaginile tactile mai compatibile cu lipsa vederii. În ilustrarea cărţilor tactile se folosesc în prezent trei tehnici principale: realizarea imaginilor cu ajutorul unui aparat numit termoforma, realizarea de linii în relief şi texturat (cu materiale diverse). Imaginile obţinute cu termoforma sunt realizate prin încălzirea unei foi de plastic pe un obiect sau matriţă, folosindu-se o maşină cu acest nume. Imaginile de plastic obţinute urmăresc toate contururile obiectului original (Foto 1&2).
Foto 1 Foto 2
Imaginile cu linii în relief sunt obţinute folosind hârtie impregnată cu microcapsule de alcool. Când este expusă la căldură, acestea explodează sub spaţiile negre de pe pagină, crescând volumul paginii doar în aceste zone. (Foto 3&4).
Foto 3 Foto 4
Imaginile texturate sunt obţinute prin asamblarea mai multor materiale (Foto 5&6).
Foto 5 Foto 6
Cele trei tipuri de tehnici furnizează informaţii diferite asupra obiectului real. Metoda liniilor în relief generează o explorare lentă şi are nevoie de cele mai multe resurse ale memoriei de lucru (Lederman & Klatzky, 1987). Imaginea texturată este considerată cea mai bună pentru a creşte şi a uşura procesul de identificare. Oferă informaţii atât despre contur, cât şi despre materialul din care este realizat obiectul, fără a supraîncărca memoria de lucru, deoarece forma şi materialul pot fi procesate în paralel (Lederman & Klatzky, 1993).
Theurel, A. & colab. (2013) au realizat un studiu asupra 23 nevăzători congenital şi care şi-au pierdut vederea înainte de 1 an, fără dizabilităţi asociate, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani. Unsprezece dintre aceştia foloseau frecvent imaginile tactile iar doisprezece rar. Participanţilor li s-au prezentat 24 stimuli corespunzători la 8 imagini tactile ilustrate folosind termoforma, liniile în relief şi texturi diferite. Concluziile cercetătorilor au fost că tehnica utilizată în realizarea imaginilor tactile are efect semnificativ asupra performanţelor în identificarea acestora. Recunoaşterea imaginilor realizate din materiale diferite a fost mai bună decât celelalte două. Asamblarea diferitelor texturi facilitează percepţia diferitelor componente ale imaginii şi permite o discriminare mai bună a elementelor esenţiale ale obiectului. Reprezentarea se schimbă de la una bazată pe o formă globală, la una care încorporează părţi specifice. Tehnica utilizării mai multor materiale, a texturilor diferite, oferă şi informaţii legate de fondul şi obiectul perceput, legate de textura care reprezintă fondul şi textura care reprezintă obiectul. În acest fel se dă oarecum acces la informaţii care privesc adâncimea, ceea ce este esenţial în percepţia 3D şi pentru reprezentare.
Some features of perception and tactile exploration to the blind persons
In order to give meaning to the surrounding environment and have means of entry into it, a child with visual impairment or vision loss will resort to his/her intact other sensorial gateways to access the world. Sight helps us integrate our other sensorial modalities; it helps us grasp the sensorial signals we receive. A child with intact eyesight can see the toy while touching it and can hear the noise while employing the toy for an action. In case of total absence of sight or of visual impairment, the difficulty arises also from gathering all impressions in one place so as to recompose a unitary image: impressions about the form, about the dimension, about the texture or the fabric etc. As time goes by, the person with visual disability gets more and more perceptive experience, learning to make sense of all sensorial experiences. The effective sensorial systems get to be used better and better, through repetition, becoming more specialised.
In case of blindness or impairment of vision, the objects are explored primarily on a tactile-kinesthetic base, little by little, part by part, from close to closer. The image of the perceived object is formed based on tactile-kinesthetic exploration. It will serve to form the further representations and future recognition of upcoming objects. The typical features of tactile perception will give the specificity of representations. One should speak of tactile-kinesthetic images as the passive touch of an object (without movement) does not contribute to its unitary image, since the information remains isolated. Any tactile information implies taking contact with the object. In this reside the advantages and the disadvantages of touching. The advantages are the fact that through this tactile-kinesthetic sense there is new information to be discovered, pertaining to: spatial form, the quality of surface, texture, temperature, elasticity, weight, flexibility. This information is more than what can usually be perceived through visual observation. Moreover, touching functions in the absence of light. For accessible objects, it is the dominant hand that achieves exploration while the subdominant hand holds the object. The index and the middle fingers proceed firstly to a global attempt of exploration, after which they take on a minute analysis. The thumb, the index and the middle fingers form together a kind of pair of compasses. These pairs of compasses ensure the detailed perception of items: the details, the meeting points of maximum informational value (cubes, curves, edges, angles etc). The disadvantages of the tactile-kinesthetic perception refer to the fact that many things remain inaccessible (the stars, the planets, the horizon), some things are too big (the buildings, the mountains) whilst others are either too small or too fragile (an ant, a butterfly, a snowflake) to be noticed through touching. Objects in motion, some object-related phenomena like burning, boiling and other things that do not have a definite form and must be held in recipients (for instance the mercury in the thermometers) cannot be noticed though the tactile way of exploring things.
Under these circumstances, some perceptions on objects are indeed poorer, lacunar, imprecise. The representations made by children with visual impairment are going to reflect this fact. The capacity of representation is one of the most important manifestations of mental activities. It happens that blind people may form inadequate representations regarding the features of the objects, especially regarding their spatial features. Sometimes, the part substitutes itself for the whole, which renders a fragmentary, lacunar representation. But, as Helen Keller said, ”Every object is associated in my mind with tactual qualities which, combined in countless ways, give me a sense of power, of beauty, or of incongruity”. She also noted:”My fingers cannot, of course, get the impression of a large whole at a glance; but I feel the parts and my mind puts them together. I move around my house, touching object after object in order, before I can form an idea of the entire house. It is not a complete conception, but a collection of object-impressions which, as they come to me, are disconnected and isolated. But my mind is full of associations, sensations, theories, and with them it constructs the house.” (Keller, 2013).
Experience and exercise do increase and develop somebody's tactile and kinesthetic senses and do enhance somebody’s capacity of interpreting information arising from a tactile-kinesthetic perception base. The capacity to differentiate, the discrimination of parts is what must be enhanced. For this purpose, various textures and layers and dimensions of the same class of objects must be handled, thus creating new information to be accumulated. Handling objects allows a child with visual impairment to gain the skills of hand inspection, which are vital to form concepts (Barraga, 1973). The skills of tactile differentiation and of kinesthetic handling shall grow more rapidly once language usage is developed. The same way a sighted child receives the signification of objects and actions through seeing while learning the words that name the objects and activities, a child with loss of vision or impaired vision receives the signification of words through tactile-kinesthetic perception of objects. Tactile development, as it is said, is never a complete development.
Tactile books are a means of developing the sense of touching for children with vision disabilities. They are also a way to prepare the recognition of words written in Braille. Tactile books make up a way of knowing the world though an iconic modality. Complete learning requires the passage from an active modality (direct contact with objects) to an iconic modality (based on images, on pictures) and in a further stage to a symbolic modality (based on words and conventional signs), (see Marinache, C., 2008). The books on this subject emphasize the importance of iconic modality in learning. The omission of the iconic modality leads to poor representations and to incomplete development of tactile-kinesthetic sense (Preda, V., Cziker, R., 2004).
Conceiving efficient tactile materials for learning implies also the discovery of the optimal quantity of information to be displayed and recognised. Too little creates a gap in processing, too much generates confusion or a kind of ”tactile jamming” (see Barraga, 1973).
There are studies on cases of visual loss suggesting modalities to make tactile pictures more compatible with the lack of vision. Three main techniques are used: creating pictures with a special device called thermoformer, creating lines in relief (raised lines) and assembling together different materials (textured pictures). The thermoformed pictures thus obtained come from a plastic sheet heated to form a specific object in a matrix. They keep exactly the contours of the original object (Picture 1&2).
Picture 1 Picture 2
The illustrations with raised lines are obtained using paper impregnated with microcapsules of alcohol. When heated, they explode under the black spaces on the page. The volume of the page is raised just in these areas (Picture 3&4).
Picture 3 Picture 4
Textured pictures are obtained through the assemblage of more materials together. (Picture 5&6)
Picture 5 Picture 6
The three types of techniques offer different information on the real object. The method of raised lines generates a slow exploration and it is the most demanding in terms of working memory resources (Lederman & Klatzky, 1987). The textured picture is the best to enhance and facilitate the identification process. It offers information on both the contour and on the texture of the object. It does not overcharge the working memory since the shape and the texture can be processed in parallel (Lederman & Klatzky, 1993).
Theurel, A. and collaborators, (2013) carried out a research on 23 early blind children with no associated disorders, with ages between 6 and 16. The children were either congenitally blind or blind before the age of one. Eleven of them did use tactile pictures (while the other twelve rarely or at all). The participants were shown 24 stimuli corresponding to 8 tactile pictures. The tactile pictures had been created using textures, thermoforming and raised lines. The conclusions of the authors of the study are that the technique used for creating the tactile pictures has a significant effect on children's performances in identifying the pictures. The recognition of pictures from different textures (the textured picture technique) was better than the other two techniques. The assemblage of different textures facilitates the perception of different components of the picture and allows to better discrimination between the essential features of the object. The representation is thus changed, from a representation based on a global form to one that encompasses also specific parts. The technique of textured pictures offers information on the background not confused with the perceived object, on the material properties of the background and of the material properties of the texture making up the object. This way there is an access to information regarding depth, essential for a 3D perception and for representation.
Utilizarea cărților tactile la copiii cu deficiență de vedere și deficiență senzorială multiplă
Cărţile tactile sunt destinate copiilor nevăzători sau cu resturi de vedere, care pot să prezinte și deficiențe associate, dar datorită faptului că sunt foarte frumoase sunt "savurate" și pot fi utilizate de toți copiii. Sunt cărţi făcute după un model devenit standard: pe partea stângă este textul scris în negru şi Braille (acesta este prezentat pe nişte folii speciale, transparente, aşezat deasupra textului în negru), iar pe partea dreaptă este ilustraţia tactilă.
Ilustraţia tactilă este definită ca o poză făcută în relief şi care poate fi citită cu degetele. Principiul pentru realizarea unei astfel de ilustrații este acela ca aceasta să fie simplă si să aibă o structură perceptibilă tactil. Cărţile tactile comunică informaţia prin simţul tactil; ilustraţiile sunt în relief, astfel încât să poată fi percepute cu degetele. Materialele folosite pentru realizarea unor astfel de cărţi sunt foarte variate: de la carton la pene, de la mărgele la bastonaşe de lemn, de la scoici la nisip. O carte tactilă este foarte scumpă, deorece totul este realizat manual, materialele folosite trebuie să îndeplinească criterii de securitate, estetice şi educative.
Explorarea imaginilor tactile cu ajutorul sensibilității de la nivelul mâinii și degetelor joacă un rol important în dezvoltarea sensibilității tactil-kinestezice a persoanelor care prezintă deficiență de vedere de diferite grade, iar acest lucru contribuie la dezvoltarea abilităților de citire – scriere în sistemul Braille.
Roxana Elena Cziker (coord.) în lucrarea "Cărțile cu imagini tactile" (2011) prezintă principalele aspecte de care trebuie să se țină seama în realizarea cărților tactile.
Astfel, modul în care sunt realizate cărțile tactile trebuie să țină cont de vârsta copilului, de gradul de dizabilitate, de nivelul de dezvoltare al acestuia și totodată de experiența pe care o are copilul în explorarea imaginilor tactile.
În funcție de vârsta și etapa de dezvoltare a copilului, cărțile tactile sunt structurate și elaborate diferit. Astfel la vârsta preșcolară sunt redate în imagini tactile obiecte reale din mediul înconjurător cu care acesta intră în contact în viața de zi cu zi.
La nivelul ciclului primar, imaginile tactile sunt însoțite de text, acesta fiind redat atât cu caractere obișnuite în negru, pentru a putea fi accesibil elevilor cu resturi de vedere, cât și în Braille pentru a putea fi citit și de către copilul nevăzător.
Cărțile tactile pot fi realizate și pentru elevii din ciclul gimnazial. În cazul acestora pot fi introduse imagini abstracte, care nu reprezintă redarea unui obiect concret din realitatea înconjurătoare, ci o combinație de linii și modele între care se stabilesc o relație.
O altă categorie de copii pentru care pot fi utilizate cărțile tactile sunt copiii cu deficiențe senzoriale multiple. Pentru acești copii imaginile trebuie să fie cât mai simple, numărul de imagini prezentat la nivelul paginii trebuie să fie de asemenea mic, culorile utilizate trebuie să fie vii, să fie utilizat un contrast bun care să permită identificarea clară a imaginilor și din punct de vedere vizual, în cazul în care există resturi de vedere.
Cărţile tactile îi dau posibilitatea copilului nevăzător de a utiliza un sistem de comunicare folosit de toţi ceilalţi din jurul său. Ele reprezintă o introducere excelentă în lumea spectaculoasă a cititului, a formării vocabularului, a formării de idei, noțiuni și principii, de înțelegere a lumii în care trăiește. Ele încurajează interacțiunea dintre tânărul cititior cu deficiență de vedere și semenii lui văzători, precum și cu familia. Aceste cărți sunt foarte apreciate atât de copiii nevăzători, cât și de cei văzători.
Cele mai bune cărți tactile sunt cele care utilizează o varietate mare de texturi contrastante, nu doar texturi fine și plăcute la atingere. Cărțile tactile trebuie să fie suficient de robuste pentru a putea menține curiozitatea copiilor în timpul explorării, să conțină puțin text scris, imaginile să fie simple și fiecare detaliu al imaginilor să fie accesibil simțului tactil. Elementele detașabile sunt foarte îndrăgite de copii. Mulți copii cu deficiență gravă de vedere nu pot citi textul scris, dar pot prezenta suficiente resturi de vedere pentru a detecta culori strălucitoare și contrastante, unii apreciază în mod deosebit strălucirea materialelor reflectante. Dacă cartea conține și sunete sau mirosuri, ea va fi cu atât mai mult apreciată de micii cititori.
Tactile books using for children with visual and multiple sensory impairment
Tactile books are designed especially for blind children, but they can be also used for other visually impaired children who have residual vision combined or not with other disabilities. Because they are very nice, they are enjoyed by all children. These books are made on a standard pattern: the printed and Braille text (which is presented on a special transparent foil above the printed text) is on the left page and the tactile illustration is on the right page.
Tactile illustration is a picture made in relief which can be read by fingers. There is a main principle in making tactile illustration: it has to be as simple as possible and it has to be tactile perceivable. Tactile books give information through tactile sensibility; pictures are in relief so they can be perceived by fingers. There are many materials which can be used for a tactile book: cardboards, quills, pearls, wooden canes and sticks, sea shells, sand etc. A tactile book is quiet expansive because is a handmade book, all the materials have to be safe, beautiful and educational.
Exploring tactile pictures through the hand and fingers' sensitivity can help in developing tactile to visual impaired and blind children. Tactile sensitivity concurs to the Braille reading and writing development.
Roxana Elena Cziker in her ”Tactile Picture Books” (2011) presents the main aspects to attend to make such a tactile book.
The way these books are made has to attend to the child's age, disability, developmental level and the experience he has in exploring tactile images. Tactile books varies in their structure depending on the child's age and developmental level. At the preschool level images are designed upon the everyday life objects that child interact with.
At the primary school level images are accompanied by printed and Braille text so they can be read also by children with residual sight and blind children.
Tactile books can be made also for secondary school level. At this level images can be more abstracts, they can represent not only real objects, but a relation between different lines and models.
Children with multisensory impairments also use tactile books. Tactile images for these children have to be less and very simple, bright colours and a high contrast between them. All these contribute to a better perception of information by children who have residual sight.
Tactile books offer to the blind child the possibility to communicate in the same way as the sighted child. Tactile books are an excellent introduction to the fun of reading, as well as being an invaluable means of conveying ideas, concepts, principles and offer a better understanding of the world the child lives in. They encourage interaction between the young reader and his sighted classmates and family. They are admired and enjoyed by sighted as well as blind children.
The best tactile books use a variety of contrasting textures, not all of them soft and silky. Tactile books need to be robust enough to withstand enthusiastic exploration, have a small amount of text and very simple illustrations, with every aspect accessible by touch. Items which can be moved or manipulated are popular. Many children cannot see print text but have enough sight to enjoy bright colours and good contrasts, some especially appreciate the sparkle from reflective materials. If the book contains sounds and smells as well, so much the better.
Principii de bază în crearea cărților tactile
1. Alegerea cărților tactile în funcție de vârsta copiilor
Indiferent dacă copiii sunt văzători, prezintă deficiență de vedere sau deficiență senzorială multiplă, vârsta lor joacă un rol hotărâtor în ceea ce privește preferința pentru unele cărți. Atunci când ne proiectăm realizarea unei cărți tactile este bine să ne gândim înainte, atât la vârsta copiilor, dar mai ales la nivelul lor de dezvoltare. Alegerea temei, mărimea textului, numărul și complexitatea imaginilor, precum și alte detalii depind de aceste două criterii. Proiectul cărții trebuie să fie clar și plin de culoare.
Primele cărți cu care copiii mici intră în contact ar trebui să fie cărți cu text foarte scurt sau chiar fără text. Cel mai bun material folosit în confecționarea acestor cărți este stofa. Pot să fie planificate pagini întregi și pe un material mai moale, iar alte pagini să conțină un alt material. Imaginile nu trebuie să fie foarte mari, având în vedere că mâinile cititorilor sunt mici. O imagine simplă a unui obiect redată pe o pagină este suficientă pentru acești copii. Denumirea obiectului poate fi scris chiar sub imagine. Mărimea paginii pentru această categorie de copii nu trebuie să depășească 15cm X 15cm.
Un obiect simplu din viața cotidiană a copilului
Pe măsură ce copilul se dezvoltă și începe să vorbească, cărțile pot să conțină mai mult text. Imaginile trebuie să ramână la fel de simple, însă cât mai variate: suprafețele să fie cât mai variate, obiectele, formele să fie prezentate pe fonduri cât mai diferite. Două imagini pe o pagină sunt suficiente. Cărțile pot să conțină și elemente sonore sau mirosuri și ar trebui să redea aspecte din viața cotidiană a copilului.
Copiii care se apropie de vârsta preșcolară pot să ”citească” după imagini și să asculte povești și basme mai lungi.Unora dintre ei le plac cărțile care oferă chiar informație sau prezintă mici sarcini de rezolvat. Imaginile pot fi mai complexe și să conțină și unele detalii. Cu toate acestea, cărțile nu trebuie să fie prea grele și dificile de mânuit, nu trebuie să uităm că cititorii noștri sunt încă mici. Formatul cărților pentru acești copii poate varia de la 20cm X 20cm la to 25cm X 25 cm.
Cărțile tactile destinate copiilor de vârstă școlară pot să conțină mai multe teme: ele pot descrie mici aventuri, hobbiuri, sentimente trăite în viața de zi cu zi. Formatul cărților pentru acești copii poate varia de la 25cm X 25cm la 21cm X 29,7cm, orientat atât pe orizontală, cât și pe verticală.
De obicei o carte tactilă nu conține mai mult de zece pagini, dacă se depășește acest număr există riscul să fie prea groasă.
2. Detalii, contrast cromatic și materiale
De obicei imaginile redate în relief într-o carte tactilă conțin mai puține detalii decât imaginile dintr-o carte destinată analizatorului vizual. Atunci când proiectăm imaginile într-o carte tactilă, trebuie să începem cu alegerea unor imagini care sunt relevante pentru povestea redată și, de asemenea, imaginea trebuie să poată fi percepută tactil. Este foarte important ca imaginea să se potrivească cu textul și să conțină doar elementele menționate în text.
Amplasarea unei linii ajutătoare sau a unui șiret sub imaginea tactilă poate fi un reper important pentru copil în stabilirea direcției în care trebuie să citească imaginea. Această linie indică că există ceva deasupra ei. Cu ajutorul acestei linii cititorul va înțelege mai bine că un animal, de exemplu, merge pe pământ și nu zboară prin aer.
Linia ajutătoare de sub ursuleț ajută cititorul să înțeleagă mai bine poziția acestuia în pagină
De asemenea, se recomandă utilizarea unor contraste cromatice puternice, cum ar fi culori închise pe un fond deschis, sau culori deschise pe un fond închis. Culorile clare și contrastele puternice sunt esențiale pentru copiii cu resturi de vedere. De obicei, culorile primare scot mai bine în evidență imaginea decât culorile terțiare, nu se recomandă utilizarea nuanțelor. Materialele dintr-o singură culoare sunt mai ușor de perceput decât cele multicolore. Nu este nevoie ca fiecare pagină să aibă aceeași culoare.
O carte tactilă trebuie să prezinte întotdeauna siguranță pentru copil. Cărțile nu trebuie să conțină elemente care se pierd sau se rup ușor. Copiii mici adesea duc cărțile la gură, de aceea imaginile nu trebuie să fie toxice sau să conțină elemente care se pierd ușor sau pot fi înghițite. Orice obiect planificat ca fiind mobil în carte, trebuie să fie atașat cu un șiret sau șnur puternic pentru a evita pierderea sa. Acest șnur sau șiret nu trebuie să depășească 20 cm, altfel există riscul ca cititorul mic să îl pună în jurul gâtului său și să se stranguleze. De asemenea, trebuie testat și șnurul care leagă cartea, modul lui de prindere și lungimea care ar trebui să cuprindă toată cartea. Obiectele pot fi fixate și cu ajutorul unei bucăți de Velcro sau o curea cu sistem de închidere cu capse. Este bine să se aleagă materiale ale căror suprafață este ușor de curățat și să se evite materialele și adezivele toxice. Materialele trebuie alese cu multă imaginație și creativitate. Cu cât cartea oferă o experiență tactilă mai bogată, cu atât mai mult interes prezintă pentru cititor. Persoana care dorește realizarea unei astfel de cărți, trebuie să studieze atent materialele pe care le alege din punctul de vedere al trăsăturilor lor tactile.
Atunci când alegem materialele este important să ținem în minte faptul că ilustrațiile vor fi citite prin intermediul simțului tactil și uneori vor fi explorate și cu gura. Materialele textile, precum Wertex-ul sau stofa teflonată, care au o singură culoare și sunt rezistente la pete par a fi cea mai bună alegere, deoarece ele au o structură fermă atunci când se atașează imaginile de ele.
Suprafețele cu un contrast puternic și materialele care se regăsesc în viața de zi cu zi a copilului sunt cu atât mai importante, cu cât ele oferă o experiență tactilă cât mai apropiată de viața reală: o mănușă fără degete, de exemplu nu poate fi confecționată din mătase sau cauciuc. Pentru căptușeală trebuie folosite materiale igienice. Chiar dacă materialele mai tari sunt mai rezistente și sunt cel mai adesea recomandate a fi utilizate, în cărțile tactile nu se vor utiliza materiale care por răni cititorul. Imaginile tactile destinate copiilor mai mari pot să conțină elemente care să le îmbunătățească deprinderile motorii fine, precum fermoare, capse, nasturi, Velcro sau buzunare.
3. Melodii, sunete și mirosuri
Sunete precum zornăitul, scârțâitul, sfârâitul, scrâșnitul sau trosnitul fac cărțile tactile mult mai atrăgătoare. Nu este nevoie ca fiecare pagină să conțină sunete, însă este indicat ca această carte să conțină și unele sunete, precum un ușor clinchet. Chiar și unele obiecte obișnuite pot crea sunete: de exemplu, fulgii de cartofi introduși într-o cutie mică de plastic pot reda ușor sumetul ploii. Hârtia creponată, staniolul sau unele materiale plastice pot oferi sunete interesante de foșnet.
Se pot folosi chiar și mici cutiuțe muzicale în aceste cărți, cu toate că sistemele care funcționează pe bază de baterie trebuiesc evitate.
De asemenea, se pot utiliza diferite parfumuri care să însoțească imaginile tactile. Unele materiale chiar au mirosul lor specific. Utilizarea mirosurilor însă, trebuie făcută cu mare precauție, deoarece unele arome pot declanșa alergii sau crize epileptice. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că mirosurile tind să se estompeze odată cu trecerea timpului.
4. Cum se confecționează o pagină dintr-o carte tactilă?
Prima dată trebuie măsurată pagina de la suprafața materialului, incluzând și partea cusută până la marginea paginii. Apoi, se taie materialul și se folosesc ace de gămălie pentru a marca locul cusăturilor. După ce s-a cusut partea de sus și de jos, se iau măsurile pentru cartonul ce va fi introdus în material. Dacă se folosește carton de hârtie, acesta trebuie acoperit cu un material plastic autoadeziv, pentru a preveni îndoiturile ulterioare și absorbția unor eventuale umezeli. Rotunjiți orice colț ascuțit.
Literele mai mari și orice alt element se cos în această etapă. Imaginile trebuie cusute cu fermitate, având în vedere că micuții cititori uneori mânuiesc cartea destul de dur. O ilustrație poate fi atașată total sau parțial. De exemplu, capul sau urechile unui animal pot fi elemente mobile ale paginii. Un șnur (de maxim 20 cm lungime) poate fi atașat ca element mobil al unei părți a imaginii. Acest șnur poate fi atașat cu o bandă Velcro pentru a ne asigura că șnurul nu atârnă printre pagini.
Pentru copertă, imaginile trebuie finisate cât mai frumos. Titlul cărții și autorul sunt la fel de importante ca și imaginile care apar pe copertă. După ce se introduce cartonul în material, urmează procesul de coasere finală. Materialul cărții este acum pregătit pentru finisarea bordurii.
5. Numerotarea paginilor
Numărul paginilor poate fi indicat cu ajutorul unor mărgele sau nasturi. Acest lucru ușurează mult asamblarea finală a cărții, mai ales dacă paginile au fost scoase din carte. Dacă cartea are un sistem de prindere fix și paginile nu pot fi detașate, atunci numerotarea paginilor nu este obligatorie. Numerele paginii, respectiv mărgelele, trebuie amplasate întotdeauna în partea din coțul drept superior al paginii, suficient de departe de imaginea principală din pagină. Dacă există unele dubii în ceea ce privește numerotarea, aceasta se poate evita, însă nu trebuie uitat în același timp că paginile detașate trebuie puse înapoi la un moment dat.
Numerele paginii trebuie puse întotdeauna în colțul drept superior
Basic principles in making tactile books
1. Choosing tactile books for different ages
Whether children are sighted, visually or multiple sensory impaired, their age plays a role in what kind of books they find interesting. It is advisible to consider both, the reader's age and developmental level, when planning the theme of the book, the length of the text, the amount and type of the pictures and other details. The layout of the book should be clear and colourful.
First books for small children are picture books with little or no text. Fabric is the best material for these books. They can even consist entirely of soft pages. The pictures need not be large, as the reader's hands are tiny. One clear picture per page is enough with the name of the pictured object in text. Books for these children must not be bigger than 15cm X 15 cm.
Simple object from child's everyday life
As the child develops and starts to speak, there should be more text in the books. Illustrations should still remain simple but as varied as possible: different surfaces, objects and shapes on various backgrounds. A couple of pictures per page are enough. The books may also contain sound or smells. The books can describe the child's everyday life.
Children approaching preschool age are able to read and listen to longer fairy tales and stories. They are also interested in books with information and small tasks. There may be more complex pictures and smaller details in these books. However, the books should not be too heavy or difficult to handle as the readers are still small. The format for these children can vary from 20 cm X 20cm to 25cm X 25 cm.
Tactile books for schoolchildren may contain even more themes: they can depict adventures, hobbies, feelings or everyday life. The format for these children can vary from 25cm X 25cm to 21cm X 29,7cm, either vertically or horizontally.
There are usually no more than ten pages in a tactile book, otherwise the book gets too thick.
2. Details, colour contrast and materials
The relief pictures of a tactile book usually include far fewer details than illustration are meant to be seen. When planning the illustrations, begin by choosing pictures that are essential to the story and can be made into tactile illustrations. It is important that the pictures match what is written in the book, the pictures should only contain elements which are mentioned in the text.
A guiding line or ribbon can be placed at the bottom of the page to show which way the picture should be read. The guiding line indicates that there is something above it. With the help of the guiding line, the reader understands for example that an animal walks on the ground and doesn't fly in the air.
The guiding line helps the reader to understand the teddy's position in the page
It is recommended to use strong colour contrasts such as dark colours on a light-coloured background or light colours on a dark background. Clear colours and good colour contrasts are essential for children with partial sight. Primary colours usually bring out the picture better than tertiary colours, therefore tones are not recommended. Single-coloured textiles and materials make the picture easier to be perceived than multicoloured materials. Every page does not need to be in the same colour.
A tactile book must always be safe for a child. The books must not contain parts that may come loose or break easily. Small children often put the books in their mouths, therefore the pictures must not be toxic or contain any small parts that may come loose or swallow. Any object that is meant to be moved around should be attached with a strong ribbon to prevent from getting lost. The ribbon must not be more than 20 cm long so not to get caught around the child's neck. The fixing point of the ribbon should be tested, as the ribbon should be long enough to reach every page of the book, if necessary. Objects can also be held in place by a piece of Velcro or a small belt closed with a snap button. Avoid toxic materials and glues and choose surface materials that are easy to clean. Select your picture materials with imagination and creativity. The more tactile experiences the book offers, the more it interests the reader. The book's creator should also study the book materials and their features by touch.
When choosing materials it is important to remember that the illustrations are read by hand and sometimes even by mouth. Stain resistant single coloured textiles such as Wertex or Teflon-coated fabric are good choices for page surfaces as they offer a firm base for attaching the pictures.
Good surface contrasts and lifelike materials are also important for the sake of credibility: a mitten should not be made of silk or a rubber boot. For stuffing or padding self-made pictures, use hygienic materials. Even though hard materials are durable and therefore recommended, do not use any sharp or scratchy materials in the books as they may cause injuries. Tactile illustrations that are meant for older children may contain parts that enhance fine motor skills, such as zips, press studs, buttons, Velcro or pockets.
3. Music, sounds and smells
Sound such as rattling, squeaking, sizzling, crunching and crackling make tactile books even more appealing. Not every page needs to make a sound, but the book should nevertheless contain some source of sound, such as a small jingle bell for example. Even ordinary ingredients can create interesting sounds: for example, potato starch inside a piece of plastic sound like rain. Some crunched-up paper, plastic and packaging used inside chocolate boxes can make interesting rustling sounds.
Even small musical boxes can be used in tactile books, however battery-operated devices should be avoided.
Different scents or spices may be used in tactile illustrations. Some materials also have their own characteristic smell. But remember that strong scents may cause allergic reaction or epileptic injury. Scents and smells also tend to fade over time.
4. How to make a tactile image page?
Measure the pages of the book from the surface material, including area for the seam and margin. Then cut the fabric and use pins to mark the area for the seam on the fabric's reverse side. After sewing the top and bottom edges, take the measurements for the cardboard to be inserted between the fabrics. If you use cardboard, cover it with self-adhesive plastic to prevent it from bending and getting wet. Round off any sharp corners.
Large characters and items are sewn on the picture page only at this point. The pictures must be sewn very firmly, as young readers sometimes handle the pictures roughly. An illustration may be attached with partially or totally loose parts. For example, the head or ears of an animal can be left loose. A string (20 cm in length maximum) should be attached to loose items and elements which the readers can hold. Put a strip of Velcro on the item too, to ensure that it does not hang down between the pages.
For the cover page, finish the illustrations and the cardboard. The book title and the author have the same importance like the tactile cover picture. After inserting the cardboard sheets inside the pages, sew the area allocated for binding. The fabric tactile book is now ready for binding.
5. Numbering the pages
Page numbers can be indicated with beads or buttons. This makes it easier to assemble the book after the pages have been separated from each other. Page numbers are not needed if the book has a fixed binding. Page numbers should always be placed in the top right-hand corner of the picture page, far enough from the characters and other elements in the picture. If you are unsure, do not put page numbers in the book.
Page numbers should always be placed in the top right hand corner of the page
Bibliografie /References :
1. Barraga, Natalie C, (1974), Utilization of Sensory-Perceptual Abilities, în The Visually Handicapped Child in School, Constable, London, 117-154;
2. Cziker R., Codreanu C., Ionescu L.,(2011) -Cărțile cu imagini tactile, metodă de stimulare și educare a copiilor cu deficiențe de vedere, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
3. Keller, Helen, (2013), The World I Live In, Black Oyster Publishing, Inc.;
4. Lederman, S. J., Klatzky, R. L., (1987), Hand movements: A window into haptic object recognition. Cognitive Psychology, 19, 342–368;
5. Lederman, S. J., Klatzky, R. L., (1997), Relative availability of surface and object properties during early haptic processing. Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance, 23, 1680-1707;
6. Marinache, Veronica, C., (2008), Stimularea tactil-kinestezică timpurie, premisă în formarea deprinderilor lexico-grafice în Braille, Editura Harvia, Tulcea;
7. Palvelut C.,(2011) – How to Make Tactile Books, Irmeli Holstein Children's Librarian Celia Library;
8. Preda, V., (1993), Psihopedagogia deficienţilor vizuali, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, (curs universitar)
9. Preda, V., Cziker, R. (2004), Explorarea tactil-kinestezică în perceperea obiectelor, a imaginilor tactile şi în lectura Braille, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
10. Theurel Anne, Witt, A., Claudet, P., Hatwell, Y., Gentaz, E., (2013), Tactile Picture Recognition by Early Blind Children: The Effect of Illustration Technique. Journal of Experimental Psychology: Applied, 19, 233-240
11. www.blindchildren.org;
12. www.bookaholic.ro;
13. www.imparte.ro;
14. www.tactilepicturebooks.org;
15. www.tactus.org.
Cuprins/Table of content
Pag.
Introducere 1.
Introduction 5.
Câteva particularităţi ale percepţiei și explorării tactile la persoanele nevăzătoare 8.
Some features of perception and tactile exploration to the blind persons 15.
Utilizarea cărților tactile la copiii cu deficiență de vedere și deficiență senzorială multiplă 22.
Tactile books using to children with visual and multiple sensory impairment
25.
Principii de bază în crearea cărților tactile
28.
1. Alegerea cărților tactile în funcție de vârsta copiilor
28.
2. Detalii, contrast cromatic și materiale 30.
3. Melodii, sunete și mirosuri 33.
4. Cum se confecționează o pagină dintr-o carte tactilă?
34.
5. Numerotarea paginilor 35.
Basic principles in making tactile books
36.
1.Choosing tactile books for different ages
36.
2.Details, colour contrast and materials
37.
3.Music, sounds and smells
40.
4. How to make a tactile image page?
41.
5.Numbering the pages
42.
Bibliografie/ References :
43.